Ursul cu trei picioare

În august 2012, un pui de urs de aproximativ 6 luni a fost lovit de un tren în zona comunei Bixad, județul Covasna (în imediata apropiere a localității Tușnad Băi), în timp ce traversa calea ferată în albia râului Olt. În urma impactului, ursulețul și-a pierdut piciorul drept din față și ca urmare a nu și-a mai putut urma mama. Fiind anunțați de urgență de către paznicul de vînătoare din zonă, Unitatea Mobilă Pentru Salvarea Animalelor (ARMU-Animal Resque Mobile Unit), creată în cadrul proiectului Life Ursus (proiect implementat pentru conservarea ursului brun în Carpații Orientali), a acționat imediat capturând ursulețul. După tranchilizare, acesta a fost transportant de urgență la Centrul Pentru Salvarea Animalelor Sălbatice la Focșani, unde a fost operat și tratat. În cursul tratamentului s-a ajuns la concluzia că membrul anterior trebuie amputat din umăr.

Se pare că la această specie caracterizată prin dârzenia și capacitatea de adaptare colosală a indivizilor, impedimentul lipsei unui membru anterior nu intră în categoria ”dizabilităților”, dovadă fiind faptul că acest pui de urs a urmat o evoluție atât fizică cât și comportamentală din cele mai normale. A fost uimitor de urmărit rapiditatea și mobilitatea cu care acest juvenil se mișca, de parcă în locul piciorului amputat îi crescuse unul invizibil. El era capabil să sape, să se repeadă ca fulgerul și să alerge cu viteză incredibilă, aivea unui urs normal. Era capabil chiar să se cațere. Probabil confruntarea cu un „animal” atât de mare precum trenul iar ulterior capturarea și operațiile prin care a trecut i-au conferit o imagine nu tocmai prietenoasă în ceea ce privește rasa umană și tot ce ține de ea, astfel că puiuțul și-a menținut un comportament extrem de sălbatic și defensiv. De-a cursul tratamentelor necesare contactul său cu oamenii a fost minimalizat pe cât s-a putut, tocmai cu gândul de a nu-i altera această imagine creată despre oameni.

După 8 luni de recuperare, după perioada de iarnă, timp în care s-a dezvoltat și a crescut vertiginos, a fost transportat la Centrul Pentru Reabilitarea Urșilor Orfani în Munții Hășmaș, centru specializat în creșterea și reintroducerea în natură a puilor de urs care din diferite motive rămân orfani. În centru Gremlin (și-a dobândit acest nume datorită atitudinii agresive și defensive), a fost plasat într-un țarc special de reabilitare, de unde după câteva luni a fost eliberat utilizând metoda ”soft”, care constă pur și simplu în deschiderea țarcului permițând animalelor să iasă dar să și intre înapoi dacă simt nevoia.

Fiind un caz aparte, Gremlin a fost echipat cu un colar GPS, care înregistrează informații (coordonate, temperatură, altitudine, etc), și le transmite prin telefonie mobilă.

Trecând aproape un an de la eliberare, datele obținute din procesul de monitorizare au fost evaluate. Atât din punct de vedere al utilizării habitatului, cât și a mărimii spațiului utilizat (home range), se pare că nu sunt diferențe mari în comportamentul acestui urs față de alți urși eliberați sau capturați din sălbăticie în vederea unui monitoring comparatoriu. Poate puțin dinamica sa de mișcare în termeni de distanțe medii zilnice parcurse a prezentat o oarecare diferență, dar nu atât de mare încât să poată fi considerată semnificativă. În mod interesant acest urs și-a ales zone cu abundență de hrană caracteristice fiecărui sezon: vara păduri mixte și rășinoase, aflate la altitudini de peste 800 m, unde abundența fructelor de pădure e mai mare, toamna a coborât în zonele colinare în păduri de foioase în căutare de jir, iarna a urcat înapoi în zonele de munte cu deranj antropic limitat, în vederea căutării unui adăpost de iernat.

Se pare că această specie, chiar dacă în cazul de față reprezentat de un juvenil fără multă experiență de viață, are capacități incredibile de adaptare la condiții din cele mai extreme, fiind un exemplu demn de admirat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *