La numarat de capre negre-partea a II-a

In continuarea actiunii din noiembrie, anul trecut, Fundatia Conservation Carpathia a initiat o noua estimare a efectivului de capre negre, de data aceasta in M-tii Fagaras, in zona fondului de vanatoare pe care il administreaza. Drumul catre zona de numarare a inceput dimineata devreme, printr-o cursa cu masinile de teren ale asociatiei pe niste drumuri forestiere suspendate pe versanti verticali. Dupa ce petrecusem o buna parte a noptii precedente ‘’panand tara la cale’’, acel periplu ametitor  era ultimul lucru pe care ni-l doream cand abia mijea lumina dar, de dragul caprelor, am acceptat acesta cazna; noroc ca soferii erau excelenti si cunosteau terenul ca in palma. In echipa de numarare din care fac parte se mai afla, din partea ARCA, Cristian Lascu si Helmut Ignat, iar din partea gazdelor, rangerul Ionut Cretu.

Spre deosebire de actiunea anterioara, soarele a fost prezent la intalnire si ne-a asigurat o buna vizibilitate, inca de la inceput. Asa am putut face o comparatie intre zonele de padure in care s-a taiat salbatic, ‘’la ras’’, cum se spune, si cele de care proprietarii au grija si le exploateaza in mod judicios. As include in ultima categorie pe gazdele nostre de la Carpathia, dar ele se detaseaza, totusi, in mod pozitiv, pentru ca  nu taie nici empiric, nici stiintific ci, pur si simplu, nu taie deloc. Suna ciudat ca proprietarii unui bun sa nu-l foloseasca deliberat in limitele unanim acceptate dar, se pare ca in acest caz, chiar asa se intampla. Din cauza faptului ca, in ultimii ani, au devenit mari proprietari de paduri in zona, iar fondurile pentru achizitii provin indeosebi de la donatori straini, atitudinea lor fata exploatarea padurilor este privita  condescendent ironic de unii sau cu ostilitate de altii, dupa modelul, ‘’noi nu ne vindem tara strainilor, mai bine o jefuim noi’’ sau ‘’precis urmaresc astia ceva’’. Pana la urma, nu  mi se pare important ce spune gura lumii despre ei; important este ca, de ani buni, din padurile administrate de Karpathia nu s-a taiat nici un lastar, in timp ce, in majoritatea padurilor Romaniei, tacanitul sinistru al drujbelor poate fi auzit la orice ora din zi si din noapte. In apropierea golului alpin, aproape de locul in care am lasat masinile, am trecut prin cateva petice de padure semivirgina in care,  patura groasa de muschi era strapunsa, din loc in loc,de  copaci seculari, unii avand de dimensiuni impresionante. La umbra unui asemenea copac, lui Cristi Lascu i-a venit idea de a organiza un concurs pentru identificarea celui mai inalt/gros/batran arbore din Romania. Sper ca acest concurs sa figureze intre actiunile organizate de ARCA in viitorul apropiat. In acelasi registru al frumusetilor locului, Ionut ne-a atras atentia asupra unui zambru solitar, cocotat pe varful unui pinten de stanca ce te ducea cu gandul la turnul unei cetati construite de uriasi. L-am privit cu admiratie vreme indelungata si din mai multe unghiuri, doarece poteca pe care mergem ocolea stanca repectiva de la mare distanta. Se detasa in jnepenisul inconjurator precum Guliver in milocul piticilor iar coroana sa neregulata, dovada vie a vanturilor cumplite ce bat iarna prin aceste locuri, ii confirma la nivelul perceptiv, statutul  de relict al unei epoci demult apuse.

 

Pana la urma, upa mai bine de o ora de mers, am ajuns in golul alpin, habitatul caprelor negre. Am luat drumul de cresta si am inceput sa scrutam zarile, ajutati si de binocluri, in speranta ca scopul periplului nostru va fi atins. Nu a durat mult si, intr-o vale stancoasa, am vazut un ciopor de cinci capre. In frunte se afla masculul dominant care adulmeca suspicios in toate partile, evident patruns de grija de a-si pazi haremul de rivali. Intrucat ne aflam destul de sus fata de ele iar vantul batea in directia potrivita, caprele nu ne-au sesizat prezenta si si-au vazut relaxate  de-ale lor. Zburdau pe bolovanii uriasi  cu aceeasi usurinta ce ii face pe oameni sa se indoiasca, pe moment, de legea gravitatiei. Din fericire, nimic ne le deranjeaza joaca, nici turistii pe care vremea schimbatoare de inceput de iunie ii tine  departe de cresta Fagarasului, nici turmele de oi ce pasuneaza in mod intensiv

poienile alpine dar care, astazi, au apucat-o pe alte carari. Din pacate, pasunatul montan nu mai este in zilele nostre la fel de idilic ca in ‘’Miorita’’. Cand am urcat dimineata spre creasta, am vazut, la un moment dat, drumul blocat de o turma nesfarsita de oi. Nu stiu daca erau sute sau chiar mii dar, mult mai ingrijorator decat numarul extrem de mare de mioare pentru acel habitat fragil, era prezenta unei intregi haite de caini de paza care, in ciuda legii si a bunului simt, nu aveau jujeu legat la gat. Ce fac dulaii in timpul lor liber, cred ca-si inchipuie fiecare: de foame sau dand curs instinctelor ancestrale, vaneaza putinele animale salbatice ce-si mai duc existenta in zona alpina a Carpatilor. Pe langa braconaj sau chiar vanatoarea asa zis legala ce da cote de recoltare mari, pe baza unor estimari nerealiste, diminuarea habitatului prin pasunare excesiva reprezinta unul din factorii importanti ai declinului populatiei de capre negre. De fapt, chiar esenta actiunii de numarare este tragerea unui semnal de alarma asupra situatiei ‘’antilopei Carpatilor’’ care nu mai are nici un statut special de protectie in Romania, din cauza alinierii la legislatia europeana in domeniu. Inca odata, realitatea din tarile UE, unde caprele negre se gasesc in numar mare, mai ales din cauza lipsei de dusmani naturali, este extrapolata orbeste in Romania unde situatia este diferita din toate punctele de vedere.

Ziua s-a scurs linistita si noi ne-am intors, spre seara, la pensiunea unde eram cazati. Pe langa satisfactia de a  fi petrecut o zi agreabila, departe de aglomeratia si betoanele Bucurestiului, acesta actiune de evaluare ne-a intarit convingerea de a actiona prin toate parghiile posibile pentru introducrea caprelor negre pe lista speciilor ce necesita protectie speciala. In lunile urmatoare, am decis ca grupul ARCA sa desfasoare activitati concrete pentru atingerea acestui scop. Va tinem la curent pe masura ce initiativele noastre vor intra in sfera concretului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *